Te iubesc, te rănesc, dar nu ştiu să-mi para rău… Cele 5 limbaje ale iertării
În cartea “Cele cinci limbaje ale scuzelor. Cum să vă îmbunătăţiţi relaţiile“, psihologii Gary Chapman şi Jennifer Thomas ne arată cum să ne îmbunătăţim relaţiile de iubire şi să experimentăm vindecarea atunci când am greşit faţă de persoana iubită. Iertarea are limbajele ei specifice. Iată care sunt cele cinci limbaje ale iertării şi ale scuzelor în concepţia lui Gary Chapman şi Jennifer Thomas.
1. Exprima-ţi regretul…
Îmi pare rău pentru ce am făcut. Mă simt rău din cauza asta.
Nu este o crimă dacă spui “îmi pare rău, mă simt rău pentru ceea ce am făcut”, afirma Chapman & Thomas pe site-ul 5lovelanguages.com. Acest lucru denotă conştientizarea comportamentului tău şi a faptului că înţelegi că acţiunile tale au lezat persoana iubită. Implicit, exprimând regretul, îţi exprimi şi accepţi şi partea de vinovăţie. Exprimându-ti regretul faţă de acţiunile tale îţi exprimi şi părerea de rău pentru faptul de a fi cauzat durere persoane iubite. Psihologii ne sfătuiesc să fim specifici atunci când ne exprimăm regretul şi să demontam barierele emoţionale care apar într-o relaţie atunci când cineva greşeşte grav. Regretul verbalizat este o variantă sinceră, precisă şi ‘la obiect’ de a-ţi cere iertare. Vina nu este aruncată în cârca nimănui, iar scuzele nu sunt nici ele folosite drept scut protector.
2. Acceptă responsabilitatea…
Am greşit. A fost din vina mea.
Chapman & Thomas ne îndeamnă să spunem partenerului “am greşit, a fost din vina mea” dacă acest lucru s-a întâmplat în realitate. Preluarea responsabilităţii unui comportament greşit este un act matur care facilitează obţinerea iertării. De ce? Oamenii nu admit niciodată cu uşurinţă faptul că au greşit. Oamenii au un ego imens. Greşeala înseamnă eşec. Greşeala înseamnă slăbiciune. De obicei, suntem tentaţi să aruncăm vina asupra altuia, să găsim scuze şi motive plauzibile pentru acţiunile noastre sau să negăm că am fi autorii direcţi ai ofensei. Într-o relaţie, mulţi parteneri acceptă ca sinceră şi autentică scuzele partenerului doar dacă greşelile acestora sunt asumate în mod responsabil.
3. Încearcă să repari acolo unde ai greşit…
Ce pot să fac pentru a-mi repara greşeala?
Pentru a-i demonstra partenerului că îţi doreşti să fii iertat pentru ceea ce ai făcut, este mai mult decât necesar să vezi ce poate fi făcut pentru a-ţi îndrepta greşeala, sunt de părere Chapman & Thomas. Motivul este unul cât se poate de simplu, ne explică psihologii în aceeaşi carte, invocând existenţa în societate a ideii de dreptate şi justiţie. Cine comite o crimă trebuie să plătească pentru crima respectiva, nu-i aşa? Acesta este modul de gândire general. Nu puţini sunt cei care consideră că acţiunile greşite trebuie să fie supuse justiţiei. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul greşelilor săvârşite faţă de persoana iubită.
Greşelile trebuie îndreptate cumva. Încearcă să recâştigi încrederea persoanei respective, încearcă să găseşti resursele necesare pentru a îndrepta greşeala respectivă, încearcă să faci persoana respectivă să revină la sentimentele anterioare faţă de tine. Este o metodă de a-i spune persoanei rănite că îţi pasă de ea, că vrei sa-i spui “te iubesc”, că te interesează ceea ce simte şi crede. Mai mult ca sigur că este şi ceea ce persoana respectivă vrea să audă. Pentru ca actul reparării greşelii să fie complet şi să se realizeze în mod eficient, Chapman & Thomas ne sfătuiesc să apelăm la unul din cele cinci limbaje ale iubirii, având în vedere pe cel care este specific partenerului: cuvinte de afirmare şi confirmare, timp de calitate, daruri care exprimă afecţiunea, servicii şi favoruri, gesturi şi atingeri.
4. Căieşte-te sincer…
O să încerc să nu mai fac asta din nou.
Fă o înţelegere sinceră cu tine şi promite-ţi sincer că o să încerci să nu mai repeţi această greşeală şi pe viitor. Încearcă să rezolvi injuria pe care ai cauzat-o la momentul actual împiedicând totodată şi repetarea ei în viitor. Încearcă să acţionezi în acest sens şi vezi ce poţi face într-un sens real şi posibil pentru ca o ofensă similară să nu se mai întâmple şi în viitor. Trebuie să-ţi verbalizezi intenţiile de a-ţi modifica comportamentul greşit, dar şi a-ţi sprijini intenţiile prin paşi siguri şi concreţi de acţiune. Mulţi dintre noi, pentru a putea ierta, au nevoie să vadă căinţă sinceră din partea celuilalt. Mulţi dintre noi nu văd căinţă sinceră decât atunci când aceasta vine din inimă sau când este însoţită de încercări concrete ale partenerului de a-şi modifica acţiunile şi comportamentul care a cauzat suferinţă şi durere celuilalt.
5. Cere-ţi iertare…
Crezi că poţi să mă ierţi?
Oricât de absurd sună, a-ţi cere iertare nu este niciodată un act uşor, apreciază psihologii. El înseamnă a-ţi admite vulnerabilitatea, slăbiciunea, greşeala. A-ţi cere iertare implică şi posibilitatea de a fi respins, posibilitatea de a obţine neiertarea, posibilitatea de a eşua. Dacă greşeala comisă faţă de persoana iubită a fost gravă, ea nu trebuie niciodată tratată cu superficialitate. ”Iertarea este un lucru dificil pentru ambele părţi – atât pentru cel care-şi cere iertare, cât şi pentru cei care accepta să ierte”, spun psihologii în aceeaşi carte. “Iertarea este ceva ce merită cu adevărat apreciat şi preţuit.
Unele persoane nu cred în validitatea scuzelor decât atunci când le aud formulate în mod verbal şi fizic, decât atunci când le este cerută umil şi spăşit iertarea. Atunci când unul din parteneri îşi cere iertare pentru o acţiune greşită, acesta îi cere de fapt celuilalt să nu înceteze să-l iubească din cauza faptelor sale. Verbalizarea scuzelor implică pentru mulţi părerea de rău, conştientizarea greşelilor, acceptarea vinei, dorinţa de reparare a situaţiei, faptul de a-i dori binele celuilalt. A-ţi cere iertare partenerului, consideră Chapman & Thomas, implică şi disponibilitatea de a pune viitorul relaţiei în mâinile partenerului rănit. Cerându-i iertare, îi permiţi lui să ia o decizie finală. Decizia de a te ierta. Sau de a nu te ierta.
Cum vorbeşte dragostea în cuplu? Cele cinci limbaje ale iubirii
Află care sunt cele cinci modalităţi fundamentale prin care se manifestă iubirea în cadrul unui cuplu.
Suntem diferiţi şi înţelegem iubirea în mod diferit. Unii dintre noi vor ca iubirea şi afecţiunea partenerului să capete mai des forma cuvintelor. Alţii în schimb îşi doresc ca partenerul să îşi poată exprima iubirea nu doar prin cuvinte sau gesturi frumoase, ci şi prin acţiuni sau fapte concrete. Unii dintre noi au fost implicaţi în relaţii de iubire din care au ieşit dezamăgiţi sau răniţi. De ce? Pentru că celalalt a eşuat să-l iubească în maniera în care şi-ar fi dorit şi s-ar fi aşteptat, pentru că nu se simţeau “suficient de iubiţi”. “Nu poate să mă iubească”, “Dacă nu-mi arată înseamnă că nu mă iubeşte de fapt”, “Mi-aş dori să mă iubească ALTFEL”, “Mi-ar dori să îşi demonstreze CUMVA iubirea, nu doar să spună că mă iubeşte… şi ATÂT”… câţi dintre noi nu au auzit aceste frământări şi nemulţumiri din partea prietenilor sau câţi dintre noi nu le-au experimentat pe propria piele? Da. Iubirea are căile ei cunoscute şi necunoscute, întortocheate şi umblate Necorespunzător de multe ori.
Fiecare persoană vorbeşte un limbaj de bază al iubirii şi, pentru a se simţi cu adevărat împlinită şi fericită într-o relaţie, are nevoie să-l audă sau să-l primească de la partenerul său. Se poate întâmpla ca într-un cuplu cei doi parteneri să vorbească limbaje diferite ale iubirii, iar unul dintre parteneri spre exemplu să aibă nevoie de cuvinte de încurajare, iar celalalt de gesturi. Putem vorbi toate cele cinci limbaje ale iubirii, însă unul dintre ele va prevala. Fiecare persoană dispune de anumite aşteptări de la partenerul de viaţă şi în funcţie de aceste aşteptări este evaluat gradul de implicare şi de iubire al partenerului. Fiecare din cei doi parteneri trebuie să înveţe cum să-şi exprime implicarea faţă de partener, să-şi exprime iubirea aşa cum o percepe celalalt, să înţeleagă limbajul iubirii pe care îl aşteaptă partenerul. Fără a se schimba însă sau fără a-şi manifesta dorinţa de a-l schimba pe celalalt… Revenind însă… care este limbajul iubirii pe care îl vorbeşti tu? Care este limbajul iubirii pe care îl vorbeşte partenerul tău? Şi cum sunt aduse la un numitor comun cele două limbaje? Cum îi dăruieşti partenerului iubirea ta? Cum o exprimi? Cum îşi exprimă acesta iubirea faţă de tine?
Gary Chapman este un cunoscut expert în terapia cuplului şi autor al mai multor cărţi de literatură motivaţională. Cartea care l-a consacrat însă pe plan International este cartea “Cele cinci limbaje ale iubirii”, carte de care cu siguranţă mulţi dintre voi au auzit. Conform expertului în teoria relaţiilor, limbajele iubirii sunt de fapt modalităţile de comunicare verbală şi nonverbală existente în interiorul unui cuplu. Comunicarea este cu siguranţă cheia fericirii şi a împlinirii într-o relaţie. Ea singură, atunci când se realizează la un nivel optim, în concordanţă cu aşteptările ambilor parteneri, poate intensifica şi consolida legăturile emoţionale dintre cei doi parteneri de cuplu. Află din articolul prezent care sunt cele cinci limbaje fundamentale ale iubirii în concepţia lui Gary Chapman. Află care este limbajul iubirii de care ai nevoie pentru a te simţi împlinită în relaţia ta, află care este limbajul iubirii care îl poate face pe partenerul tău să se simtă fericit.
Dragostea vorbeşte prin cuvinte de afirmare şi confirmare
Deşi se spune că iubirea nu are întotdeauna nevoie de cuvinte, în multe dintre cazuri are. Uneori cuvintele pot reprezenta o lume întreagă. Multe persoane au nevoie într-o relaţie de confirmarea iubirii pe cale verbală. Un simplu “te iubesc” spus în grabă şi de complezenţă este însă prea puţin ca să fie suficient. Multe persoane au nevoie să audă un “mulţumesc pentru că ai făcut acest lucru pentru mine”, au nevoie de apreciere, de încurajare, de cuvinte de aprobare şi de sprijin. Au nevoie să audă cuvinte frumoase sau chiar complimente din partea partenerului pentru a se simţi iubite şi apreciate de către acesta. Multe persoane se simt iubite atunci când partenerul îşi exprimă aprecierea pe cale verbală, când în acel cuplu există o recunoaştere verbală a contribuţiilor şi a meritelor partenerului. Dacă acesta este limbajul sentimentelor partenerului tău spune-i mai des: “mulţumesc pentru..”, “apreciez că..”, “ştiu că am cel mai minunat partener din lume”, etc., fă afirmaţii pozitive cu privire la persoana sa şi la ceea ce face, fă-l să se simtă important şi sporeşte-i încrederea în sine şi în tine. Te va iubi şi mai mult. Te va face la rândul său să te simţi importantă.
Dragostea vorbeşte prin calitatea timpului pe care îl petreci alături de partener
Dacă timpul de calitate este limbajul tău primar înseamnă că momentele în doi sunt extrem de importante pentru tine. Timpul petrecut în doi este modalitatea cea mai potrivită prin care partenerul îşi poate manifesta iubirea faţă de tine. Te simţi specială atunci când partenerul tău te include în activităţi care îi fac şi vă fac amândurora plăcere. Îţi face plăcere să împărtăşeşti cu el bucuria momentului. Ai nevoie de perioade de timp în care atenţia partenerului să se concentreze complet şi neîmpărţit asupra ta, asupra voastră ca şi cuplu. În lipsa dorinţei partenerului de a te implica în activităţile sale, în condiţiile amânării anumitor planuri comune, în cazul în care partenerul nu te ascultă, te poţi simţi neglijată şi rănită. Timpul de calitate în cuplu nu se referă la timpul fizic petrecut în faţa televizorului, ci la timpul petrecut în faţa unui film care vă face plăcere amândurora, timp în care comunicaţi, vă simţiţi bine împreună, vă apropiaţi mai mult unul de celalalt. Conversaţiile, plimbările, mesele în doi, un hobby comun, experienţele în doi, toate acestea pot suda puternic ligaturile într-un cuplu.
Dragostea vorbeşte prin daruri care exprimă afecţiunea
A-ţi plăcea să primeşti daruri de la partener şi a vedea în acest lucru o dovadă de afecţiune nu înseamnă că eşti materialistă sau superficială. Cadourile mărunte şi aparent nesemnificative pot transmite cel mai puternic mesaj de iubire. Unele persoane au reacţii pozitive faţă de manifestările palpabile ale iubirii. Unele persoane nu sunt impresionate de cadoul în sine, ci de gestul în sine, de ideea de a face un cadou, de atenţia şi de timpul pe care le presupune alegerea unui cadou personalizat. A alege un cadou pentru persoana iubită, oricât de banal ar fi el, înseamnă a-ţi exprima afecţiunea, a-i arata că te-ai gândit la ea, că nu ai uitat-o, că ai avut în vedere preferinţele sale.
Dragostea vorbeşte prin ceea ce faci pentru celalalt
Sunt persoane, este de părere Gary Chapman, care vorbesc limbajul serviciilor şi al favorurilor. Sunt oameni care răspund pozitiv faţă de lucrurile – semnificative sau mai puţin semnificative – pe care partenerul le face pentru ei, de dragul lor. Când partenerul îţi spune “mă iubeşti? vrei să mă ajuţi?”, iată un indiciu grăitor al faptului că limbajul său principal al iubirii este cel al actelor şi al serviciilor. Nu trebuie să prepari cina sau să dai cu aspiratorul spre exemplu dacă acest lucru nu îţi face plăcere. Partenerul tău nu trebuie să spele vasele doar pentru a evita reacţia ta de mânie. Dacă aceste favoruri sunt făcute din datorie, din obligaţie, din frica, pentru a evita ca partenerul să nu se supere, pot apărea resentimente, iar iubirea se poate transforma uşor în manipulare. Pentru a fi percepute ca o dovadă a dragostei, aceste mici servicii trebuie făcute într-un mod pozitiv, fără a fi rugaţi în mod expres. Oricât de bizar ar suna, pentru un partener care vorbeşte limbajul micilor servicii o frază de genul “Ştiu că eşti obosită, lasă-mă să fac eu asta pentru tine” poate reprezenta o dovadă puternică de iubire.
Dragostea vorbeşte prin atingeri şi mângâieri fizice
Gesturile şi atingerile fizice se numără printre cele mai puternice modalităţi de exprimare a iubirii, cele mai puternice forme de comunicare. Pentru unele persoane, afecţiunea care se poate transmite prin intermediul trupului, al atingerilor şi al gesturilor nu poate fi egalată de nimic altceva. Pentru mulţi, atingerea înseamnă conexiune. Înseamnă iubire. Nu contează doar contactul fizic în sine şi gesturile sexuale, ci intimitatea şi conexiunea care se creează prin intermediul lor. Contactul fizic implică toate formele de atingere fizică, fie ea o simplă strângere de mână sau un sărut. Uneori un gest minuscul precum cel de a-ţi îmbrăţişa partenerul atunci când acesta este trist înseamnă a-i demonstra că îl iubeşti.