De Pogorârea Sfântului Duh în acest an 2009 ne aflam în Biserica Buna Vestire din satul Leleşti – judeţul Bihor, unde se desfăşura Sfânta Liturghie, oficiată de preotul paroh. Biserica era plină de lume, care participa cu multă evlavie la derularea serviciului divin. La momentul când preotul ieşea cu darurile din altar s-a produs ceva neaşteptat care mi-a atras atenţia în mod expres. Eram îngenuncheată în spate printre oameni şi urmăream cu atenţie gesturile preotului, cum aşeza încet, cu grijă, darurile pe capetele credincioşilor îngenunchiaţi şi era de un calm desăvârşit,. Dar preotul nu mai era numai el omul, ci era dublat de o înaltă Entitate Cerească de lumină, care de data aceasta era Sfântul Arhanghel Gabriel. În Biserică, în faţă erau aşezaţi bărbaţii şi mai în spate stăteau femeile. După ce preotul a trecut de primii trei bărbaţi îngenunchiaţi cărora le-a aşezat darurile pe cap, am văzut dintr-o dată că pe capul celui de al treilea se afla un disc de lumină. Uimită am început să fiu din ce în ce mai atentă la cele ce se întâmplau, foarte conştientă de faptul că Bunul Dumnezeu a hotărât să ne mai arate ceva din tainele care se petrec în nevăzut în aceste momente de mare sacralitate ale Sfintei Liturghii. Astfel am văzut că fiecărui om căruia i se puneau darurile pe cap îi rămânea deasupra capului un disc de lumină cam de mărimea cercului piciorului potirului. Acest disc luminos la unii era mai gros la alţii mai subţire, după cum era necesar pentru fiecare om. Acest lucru m-a uimit peste măsură şi am început să pun mai multe întrebări mental Ghidului Spiritual, în timp ce urmăream acest fenomen. Am dorit să ştiu de unde vine această energie? Atunci mi s-a arătat şi mi s-a permis să văd următorul lucru:Când preotul a luat discul şi potirul învelite de pe masa de proscomodiar şi a ieşit cu ele în Biserică între credincioşi, o parte din fluxul de lumină divină care cade continuu în altar, a fost preluat pe discul învelit. De pe disc această energie trecea ca un arc şi ajungea peste potirul învelit, iar din acesta prin piciorul său se descărca deasupra capului credincioşilor. Mai mult, acest fenomen diafan energetic avea şi efectul un impuls asupra canalului energetic central al omului care începe în vârful capului şi se termină în capătul coloanei vertebrale Acesta era desfundat, curăţat şi reglat printr-o uşoară presiune ce se exercita astfel cu această energia înalt divină şi extrem de diafană, după care un exces de energie care se transfera îi rămânea omului ca un disc de lumină deasupra capului. Această energia care se descărca din potir în acest mod, discul de lumină, se absorbea încet în aura capului şi în scurt timp întreaga aură a omului devenea mult mai strălucitoare şi curată. Deci de fapt are loc o curăţire a aurei umane în special în zona capului, o curăţire a canalului energetic central numit şuşuma, care face şi legătura cu Divinitatea şi o reglare a circuitelor energetice. De ani de zile vedem şi auzim că iese popa cu sfintele daruri din altar şi îngenunchem foarte cuminţi şi încredinţaţi de acest lucru, dar nu ne-am întrebat niciodată: Dar ce daruri ne dă? Iată că acesta este răspunsul, ce daruri minunate ne dă de fapt Dumnezeu, care ne curăţă şi ne luminează pe noi păcătoşii, ne ajută să ne limpezim mintea şi gândurile şi ne reglează circuitele energetice, întărindu-ne aura, prin minunaţi Slujitori cereşti văzuţi şi nevăzuţi. De la marele Înţelept Hermes Trismegistus ştim că tot ceea ce se petrece în planul subtil are un corespondent în ceva care se petrece sau se spune în planul fizic. De aceea am pornit pe urmele acestui fir pentru a regăsi elementele de identificare din plan fizic a acestei taine cereşti din nevăzut şi călăuziţi de Bunul Dumnezeu şi de Sfântul Duh iată cele ce ni s-au arătat şi desluşit:
Corespondentul în plan fizic a acestui fuior energetic Dumnezeiesc care se împarte în acest mod neaşteptat tuturor credincioşilor din Biserică este lumânarea aprinsă din mâna diaconului care merge înaintea preotului la acest moment al liturghiei.
Cel care cădeşte cu cădelniţa arată că fiecărui credincios îngenuncheat îi cade şi îi ste – stă! o parte din lumina cerească adusă ca dar în Biserică şi împărţită cu multă generozitate credincioşilor (căde-şte = cade ste-stă).
Fumul de tămâie corespunde energiei subtile cereşti divine cu care lucrează Înaltele Entităţi din nevăzut.
Discul învelit corespunde discului de lumină din nevăzut, care este învelit – adică ascuns privirilor oamenilor şi care li se dăruieşte tuturor celor prezenţi.
Potirul învelit este receptacolul luminii dumnezeieşti cu care se lucrează, şi în nevăzut, în ascuns (învelit), el devine un instrument ceresc perfect prin care credincioşii sunt curăţaţi şi înnobilaţi cu energia divină. Practic potirul, discul, lumânarea, tămâia, devin pentru scurt timp instrumente energetice cereşti de mare fineţe, legate cu fire de lumină nevăzute, care îndeplinesc acest scop de a împărţi darurile de lumină din bunătatea lui Dumnezeu tuturor celor prezenţi în Biserică.
Fantastic ce simplu este!
Iată ce daruri minunate, subtile şi tainice ne dă Dumnezeu de fiecare dată şi noi nici nu ştim!
Şi iată în ce mare pace şi desăvârşită simplitate se petrece totul!
Iată de ce se lucrează cu vase sfinţite şi neprihănite, care au numai destinaţia liturgică. Iată de ce ele trebuie să aibă o anumită formă şi o anumită compoziţie ca material.
Noi nu ştim mulţumii cum trebuie Bunului Dumnezeu şi tuturor Sfinţilor şi Îngerilor Lui din nevăzut cu ajutorul cărora sunt posibile aceste minunate lucrări cereşti, pentru tot ceea ce primim. Ştiind din alte dăţi când ne-au fost arătate alte taine ale Bisericii, că ele se oglindesc în vre-un fel în cuvintele Liturghiei, că există această taină ascunsă în cuvinte, în duminicile următoare am fost foarte atentă la cuvintele care se rostesc, care premerg şi care urmează acestei părţi a Liturghiei şi cele ce mi s-au arătat prin bunăvoinţa Domnului Iisus şi a Sfântului Duh, voi încerca să le arăt în cele ce urmează. Ca să se poată înţelege cele ce urmează, ne vom întoarce însă puţin la ştiinţa numită sermoterapie – adică ştiinţa cuvântului viu, pe care o predă domnul profesor Grigore Albu Gral în toată ţara. Cuvintele limbii române sunt cuvinte vii, puternice şi ele provin din limba primordială, păstrând în ele esenţele lucrurilor sau fenomenelor pe care le denumesc. Astfel cuvântul nostru actual GRIJA se compune de fapt din două cuvinte scurte primordiale, care alcătuiau cândva o propoziţie scurtă concentrată: GRI şi JA. În limba primordială J şi I au aceiaşi valoare deci avem GRI IA. Ce înseamnă aceasta?Când un om este îngrijorat pentru ceva şi se agită pentru aceasta, gândurile lui nu sunt strălucitoare şi curate şi nici frumos colorate, dar nu sunt nici cele mai nege şi pesimiste, ci sunt…gri! Omul este înconjurat cu acest gri pe care el îl emană, adică el este în limbaj popular… în gri jorat! (După cum vedem limba cerească s-a păstrat intactă în limbajul nostru popular!) Se cunoaşte foarte bine din literatura de specialitate că toate gândurile sunt de fapt energii foarte fine, care au anumite culori şi forme după încărcătura energetică care este pusă în ele, după sentimentele pe care le poartă omul care le gândeşte. Îngrijorarea pentru diferite probleme sau situaţii de viaţă şi stresul de zi cu zi este deci o emanaţie energetică gri din capul oamenilor, care apare ca norişori foarte fini dar nu prea fericiţi, care rămân agăţaţi de aură în special în zona capului şi persistenţa lor poate da pete pe corpurile subtile umane. Deci omul îngrijorat a luat ceva gri asupra lui – GRI IA! – în mod inconştient, căci el nu vede ce se întâmplă de fapt. De aceea Domnul Iisus Christos recomanda în mod expres ucenicilor şi celor pe care îi învăţa să nu se îngrijoreze pentru nimic:
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi (îngrijoraţi!) pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se (îngrijorându-se) poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi (îngrijoraţi)? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi (îngrijoraţi) de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
Acest pasaj al învăţăturii Domnului Iisus Christos oglindeşte foarte fidel în ce anume constă grija cea lumească a oamenilor: în a avea ce mânca, ce bea, haine, averi, etc. Aceste griji îl macină pe om foarte mult. Dar câţi oameni au înţeles că aceste bunuri se pot obţine fără grijă şi fără atâtea frământări? Cum? Într-un singur mod posibil: respectând porunca întâi care spune să nu ai nimic mai presus de Dumnezeu şi respectând Legile Sale sau cu alte cuvinte: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui!… Abia atunci bunurile planului fizic vin spre noi firesc, fără nici o dificultate, adică din Pronia Divină ne sunt adăugate pentru bunul mers al vieţii noastre. Deci ele ne vin numai adăugate! Dacă noi căutăm altfel, pe altă cale bunurile planului fizic, în afara credinţei şi a respectului de Dumnezeu, atunci ele se obţin cu eforturi foarte mari şi nici nu este sigur că nu le vom pierde din cauză ca încălcăm Legile Sale. Aceasta este lecţia de viaţă a tuturor oamenilor de pe Pământ. Această energie de îngrijorare îl încurcă pe omul căruia ea îi este trimisă pe unda gândului şi îl încurcă foarte tare şi pe omul care o emană. Deci această gri jă nu este în beneficiul nimănui. Bunul Dumnezeu, în marea Sa milă faţă de noi oamenii neştiutori şi nevăzători a energiilor subtile din nevăzut, ne-a acordat posibilitatea să ne curăţăm de această energie de stres şi îngrijorare în timpul Liturghiei bisericeşti. Acest gri care se adună pe om în decursul celor 6 zile dedicate activităţilor lumeşti, se curăţă de pe om atunci când se aduc din altar darurile în Biserică între credincioşi. Preotul înainte de ieşirea din altar cu darurile spune textual: toată grija cea lumească să o lepădăm…Deci iată dovada că în această parte a Liturghiei are loc o lucrare cerească de curăţire şi o lepădare de pe preot şi de pe credincioşi a energiilor negative şi o luminare a lor cu puterea Sfântului Duh. Această tainică lucrare nu o face preotul ci Entităţile de lumină care sunt de faţă în nevăzut şi care prin preot şi ajutoarele lui lucrează. Iată confirmarea acestui lucru în cuvintele Liturghiei: Noi, Cari pre Heruvimi cu taină închipuim, şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm – că pre Împăratul tuturor priimind, pre Cel în chip nevăzut înconjurat de Cetele Îngereşti. Aliluia
Aceeaşi confirmare o găsim în notele şi comentariile părintelui Mihail Pomazanski, referitor la Sfânta Liturghie: În vremea cântării „Cari pre Heruvimi cu taină închipuim”, se face Vohodul Mare (Intrarea Mare), cu darurile pregătite pentru euharistie. Acesta constă în mutarea darurilor de pe proscomidiar pe Sfânta Masă sau „Scaun”, prin Uşile Împărăteşti. Slujirea cu Îngerii, care a marcat Vohodul Mic, este vădită iarăşi cu şi mai multă mărire. Trecerea cu darurile ne înalţă cugetul la venirea Domnului Puterilor Însuşi, în această clipă cei din Biserică sânt chemaţi să împlinească o lucrare îngerească. Aceasta este înfăţişată în Cântarea Heruvimică…,,
Deci iată că în Biserică sunt de faţă la Liturghie Cete Îngerești, Puteri Cereşti, Heruvimi, care sunt aceia care execută aceste lucrări tainice. La ieşirea cu darurile sunt de faţă cel puţin 3 Heruvimi sau Entităţi Cereşti, deoarece se spune:…întreit sfântă cântare aducem…
Rânduiala Bisericii ortodoxe arată că Liturghia se oficiază de un preot şi doi diaconi, dar poate fi slujită şi de un singur preot cum a fost cazul în satul Leleşti.
Preschimbarea preotului şi a diaconilor care îl ajută se regăseşte în aşezarea AERULUI pe umerii lor, adică a unui acoperământ ceresc.
Dar de ce execută Entităţile Cereşti această lucrare?
Deoarece preotul pământean s-a rugat pentru această curăţire cerească cerând acest lucru pentru el şi pentru toţi credincioşii din Biserică pe cale de rugăciune. El spune în rugăciunea a doua pentru credincioşi: Preotul: Iarăşi şi de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curăţeşti sufletele şi trupurile noastre de toată necurăţia trupului şi a duhului şi să ne dai nouă să stăm nevinovaţi şi fără de osândă înaintea sfântului Tău jertfelnic. Şi dăruieşte, Dumnezeule şi celor ce se roagă împreună cu noi spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea cea duhovnicească. Dă lor Să-Ţi slujească totdeauna cu frică şi cu dragoste şi întru nevinovăţie şi fără osândă să se împărtăşească cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de cereasca Ta Împărăţie. Preotul cere de a fi curăţat el însuşi pentru a fi vrednic de a duce darurile credincioşilor din Biserică, deci de a fi curăţat pentru a se săvârşi cu bine prin el taina şi lucrarea cerească, căci nu se cuvine a fi pătat cel ce slujeşte pe Dumnezeu în astfel de momente: Preotul: Nimeni din cei legaţi cu pofte si cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru Puterile cele Cereşti. Dar, totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut, şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără sânge; ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi cele pământeşti, Care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru Sfinţi Te odihneşti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor, caută spre mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea Sfintei Tale Mese acesteia şi să jertfesc Sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: Să nu întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieşte Să-Ţi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
De asemenea în taina altarului preotul spune Psalmul 50 care iată ce zice: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut,…
Astfel cererea preotului este îndeplinită, este curăţit, este înveşmântat cu aura Heruvimilor care coboară de sus. Acest lucru se poate înţelege uşor din comentariile şi explicaţiile date gesturilor care trebuie făcute de către preot la Sfânta Liturghie unde se arată în aceste momente: Se ridică apoi perdeaua (cerească!) şi se deschid sfintele uşi (de lumină de Sus!)…şi când iese între credincioşi preotul nu mai este el omul, ci este O Înaltă Entitate Cerească care lucrează prin el şi se înfăţişează astfel oamenilor în chip văzut. Acest lucru este confirmat şi de pasajul liturgic următor: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti…
Lumina care curge de Sus venită din Sferele Divine, ca nişte râuri şi cu care se lucrează în Biserica văzută, este menţionată în textul Liturghiei în pasajul în care se arată pregătirea discului: Preotul ia acoperământul sfântului disc, îl ţine deasupra tămâiei, apoi acoperă discul, zicând: Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul… Astfel minunatele daruri cereşti sunt apoi împărţite credincioşilor, după care se continuă serviciul divin cu alte taine şi mai mari ca aceasta. Deşi Bunul Dumnezeu ne-a arătat numai o picătură din tainele liturgice, acum putem înţelege uşor de ce creştinii ortodocşi pleacă de la Biserică mult uşuraţi, limpeziţi la cap, mai calmi, mai armonioşi şi mult mai evlavioşi. De fapt ei s-au împărtăşit şi în acest mod din energiile înalt divine ale Dumnezeirii, aduse pe Pământ prin acest proces miraculos. Şi iată de ce acele religii care nu mai cinstesc nici pe Sfinţi, nici pe Îngeri şi toată Ierarhia Cerească, au enorm de mult de pierdut şi Biserica lor, dar mai ales credincioşii lor. Ei nu mai sunt curăţaţi săptămânal de petele de pe sufletul lor, nu mai sunt debarasaţi de energiile lor negative şi nu au protecţia şi întărirea necesară pentru a nu mai păcătui aşa de uşor şi pentru a rezista ispitelor de tot felul. Iată că în prezent devine foarte clar de ce se cerea acest lucru, deoarece aceste energii înalte deblochează canalul energetic central şi omului începe să-i funcţioneze foarte bine energiile şi chakrele (centrii energetici). Văzând toate acestea noi nu putem spune decât Doamne mari şi minunate sunt lucrările Tale! şi nu putem decât să recunoaştem că Biserica ortodoxă este păstrătoare şi depozitarul unor tainice Ştiinţe Cereşti, comori tainice şi divine, pe care ştiut sau neştiut le împarte cu mare generozitate tuturor credincioşilor. Bunul Dumnezeu să fie în veci lăudat şi mărit cu toţi înalţii Săi Slujitorii Cereşti, care ne aduc nouă oamenilor Cerul pe Pământ şi atât de multe şi minunate Daruri!