NLP – Programare Neuro-Lingvistica

NLP provine din limba engleză şi semnifică „Neuro-Linguistic Programming” (Programare Neuro-Lingvistică). Voi folosi termenul de „NLP” (pronunţat ca în limba engleză), nu „PNL” pentru a evita confuziile de termeni. Există o serie de încercări de a defini termenul. Cea mai folosită definiţie este „Studiul structurii experienţei subiective şi a tot ceea ce poate fi derivat din ea.” Fiecare om reprezintă realitatea obiectivă din jurul său folosindu-se de diferite „filtre” (credinţe, valori, etc.) şi sisteme reprezentaţionale (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ).

Ceea ce obţine prin aceste filtre şi sisteme reprezentaţionale se numeşte în NLP „harta perceptuală” a omului, sau, mai simplu, „experienţa” – care, evident, este subiectivă pentru că nu există doi oameni care să aibă exact aceeaşi hartă tocmai pentru că nu au exact acelaşi set de filtre şi secvenţe de sisteme reprezentaţionale preferate.

NLP este studiul structurii acestei experienţe subiective. Această definiţie este în strânsă legătură cu presupoziţia NLP „harta nu este teritoriul”, despre care voi vorbi ulterior.

Denumirea de „Neuro-Linguistic Programming” („Programare Neuro-Lingvistică”) provine de la disciplinele care au influenţat începuturile acestui domeniu. Totul a început ca un studiu al relaţiei dintre neurologie, lingvistică şi patternuri (modele) de comportament (denumite „programe”).

„NLP este abilitatea de a-ţi controla propriile stări mentale prin controlul propriului creier.” — Richard Bandler, co-creator al NLP.

„Neuro” se referă la sistemul nervos uman şi îndeosebi la modul unic prin care fiecare om îşi formează experienţa asupra lumii („harta” asupra „teritoriului”) prin cele cinci simţuri – vizual (V), auditiv (A), kinestezic (K), olfactiv (O), gustativ (G).

„Linguistic” se referă la sisteme de comunicare verbala (limbaj) şi comunicare non-verbală (limbajul trupului) prin care „cartografiem” realitatea din jurul nostru. Astfel, folosim limbajul pentru a comunica atât cu ceilalţi cât şi cu noi înşine. De asemenea, termenul acesta se referă atât la comunicarea conştientă cât şi la cea inconştientă.

„Programming” se referă la modul unic prin care noi ne conducem sistemele neurologice. Termenul este împrumutat din IT şi a fost ales îndeosebi pentru a sublinia faptul că propriul nostru creier este „programabil”, adică putem modifica programele (strategiile, căile, tehnicile şi metodele prin care îndeplinim diverse sarcini, mai mult sau mai puţin complexe) pe care deja le avem cu altele, mai „performante”, care ne vor mişca în direcţia aleasă.

Aceasta este practic esenţa de la care s-a plecat în dezvoltarea NLP – modelarea excelenţei – adică studierea oamenilor de mare succes în diferite domenii, „elicitarea” (definirea şi extragerea) strategiilor de succes ale acestora şi implementarea acestor strategii în propria viaţă pentru obţinerea succesului.

„NLP este studiul excelenţei umane şi cum anume o putem reproduce.” — John Grinder, co-creator al NLP.

Mai ales în primii ani de dezvoltare, cele mai multe tehnici şi abilităţi specifice NLP au fost dezvoltate prin observarea atentă a patternurilor (strategiilor) de excelenţă ale unor experţi din diverse domenii de activitate, precum psihoterapie, afaceri, hipnoză, drept şi învăţământ.

NLP conţine un set de principii şi distincţii care sunt special concepute pentru a identifica şi analiza patternuri critice de comportament, valori, procese cognitive şi relaţiile dintre ele, astfel încât din această analiză să rezulte modele şi tehnici specifice. Exista totodată numeroase puncte comune între NLP şi alte ştiinţe psihologice deoarece NLP este desprins din ştiinţele neurologice, lingvistice şi cognitive. În plus există numeroşi termeni şi multe principii din IT şi teoria sistemelor.

Unul din scopurile NLP este de a aduce la un loc diferite abilităţi din aceste teorii, ştiinţe şi modele într-o singură structură coerentă şi foarte eficientă când este pusă în aplicare. Cele mai multe tehnici şi modele înglobate în NLP au fost create prin procesul numit „modelare”.

Poate aspectul cel mai important al NLP este cel practic-pragmatic. Programele de training şi conceptele NLP pun accentul pe latura interactivă, învăţare experientiala, tocmai pentru că aceste concepte şi principii să fie corect şi complet percepute şi înţelese.

„NLP este o atitudine.” — definiţie des folosită a NLP.

 

Câteva „unelte” ale NLP-ului:

Mişcările ochilor. Ochii se vor uita în sus când te vei gândi la o imagine, la dreapta sau la stânga când te vei gândi la un sunet, şi jos când te vei gândi la un sentiment, la o emoţie. Pentru un dreptaci: ochii interlocutorului se vor duce în dreapta când va vorbi despre un fapt trecut adevărat, la stânga când îşi va imagina lucrul respectiv, când îl va inventa sau când îl va reconstrui. Aveţi grijă însă că aceste mişcări pot fi controlate de actori sau de oamenii politici.

Canalele de comunicare. Comunicare noastră cu ceilalţi se face prin cele cinci simţuri, însă fiecare avem o modalitate specifică. De exemplu, putem considera despre cineva că are o comunicare vizuală atunci când acesta acordă o mare importanţă imaginilor atunci când comunică. Această persoană se exprimă cu un vocabular specific: „văd că…”, „este clar că…”. Persoanele auditive sunt cele care au în registrul vocabularului termeni precum „înţeleg că.. „, „aud că…”. Persoanele kinestezice sunt cele care simt mereu nevoia de a palpa, care pun mâna pe produse. Dacă veţi identifica unul din aceste comportamente la interlocutorul vostru, atunci veţi putea adopta acelaşi comportament iar comunicarea voastră se va îmbunătăţii.

Psihoterapia NLP este o formă scurtă de terapie orientată spre îndeplinirea obiectivelor şi evoluţia personală – dezvoltare şi schimbare în gândire, comportament şi afect, având o abordare practică a problemelor. În plan terapeutic programarea neuro-lingvistică nu este limitată la anumite simptome sau afecţiuni; este eficientă în probleme de relaţii interumane, dependenţe, fobii, tulburări depresive şi de anxietate, abuz şi traume, probleme de învăţare, controlul greutăţii corporale, psihologie sportivă, mediul de afaceri (eficientă în comunicare, dezvoltare personală).

Programarea neuro-lingvistică nu înseamnă doar rezolvarea problemelor, ci şi obţinerea performanţei în toate aspectele vieţii. NLP studiază descoperirea tiparelor eficienţei în diferite domenii, precum şi implementarea şi achiziţionarea acestor tipare şi aptitudini. Criteriile eficienţei personale sunt stabilirea unor obiective sau a unor rezultate aşteptate, acuitatea senzorială şi flexibilitatea în comportament.

Psihoterapeutul NLP analizează modalitatea în care pacientul şi-a construit propria hartă a lumii. Modelul de schimbare este constituit de încercarea pacientului de a găsi resurse din propriile experienţe pentru a le adăuga stării sale prezente, pentru a o schimba în bine. Rolul terapeutului este de a facilita acest proces în mod activ. El îl ajută pe pacient să identifice starea la care doreşte să ajungă, să fie sigur că această stare este potrivită, apoi să identifice şi să aplice resursele interne corespunzătoare. Deşi procesul de conştientizare a stării din prezent poate fi îndelungat, procesul de schimbare este mai scurt decât in alte forme de psihoterapie.

Trebuie să ţineţi cont şi de:

  • NLP-ul nu înlocuieşte terapia clasică, însă se poate folosi ca o tehnică complementară.
  • În NLP, terapia nu trebuie să dureze mai mult de şase luni, timp în care persoana specializată în NLP îl îndrumă pe pacientul său către ţelul stabilit.
  • NLP-ul nu este încă recunoscut ca fiind o modalitate de terapie certificată. Potrivit unora, NLP-ul nu face decât să simplifice numeroase concepte.