Reflexoterapia este o tehnică veche ce are strânse legături cu ştiinţa şi este folosită pentru a diagnostica, pentru a vindeca şi pentru a preveni boli sau afecţiuni care sunt legate de un organ specific fiecărei zone care trebuie masată. Aceasta tehnică este cunoscută din antichitatea chineză şi cea egipteană şi constă într-un masaj efectuat în diferite zone reflexogene precum palmele, tălpile şi capul. Prin masarea acestor zone organismul elimină toxinele din corp, îmbunătăţeşte circulaţia sangvină şi echilibrul. Această tehnică presupune masarea punctelor care au fost diagnosticate ca fiind sensibile cu articulaţiile interfalangiene, având o ordine care ia în considerare ecoul biologic al unui organ anume care este reprezentat. Pentru masarea punctelor reflexogene nu se folosesc obiecte intermediare (beţişoare, baghete, cristale, bucăţi de lemn). Prin reflexoterapie corpul omului este stimulat şi poate avea o funcţionare perfectă, depinzând de un număr de şedinţe în funcţie de problemele de sănătate ale fiecăruia, de modul de viaţă sau de vechimea afecţiunii.
De foarte multe ori reflexoterapia este făcuta concomitent cu un tratament naturist individualizat cum ar fi cataplasma, baia de plante, suplimente alimentare şi produse din domeniul apiculturii. Toate acestea se asociază luând în considerare indicaţiile de dietă şi hidratarea corectă. Prin acest masaj reflexogen organismul omului îşi recapătă echilibrul psihic de care are nevoie după perioade mari de solicitare şi stres. Reflexoterapia este o tehnică ce priveşte întregul organism. Reflexoterapia, realizată corect în zonele potrivite, este inofensivă, redă bunăstarea organismului şi se poate face oricărui om de orice vârsta. În momentul în care reflexoterapeutul face masajul unui pacient trebuie să ţină seama şi să controleze punctele reflexe pentru a nu traumatiza zonele învecinate.
Întreruperea circulaţiei sangvine în zona reflexă a organului corespunzător face ca intensitatea durerii organului afectat să crească foarte mult. Prin masarea zonelor care corespund unui organ anume, într-o perioadă de mai multe şedinţe, se distrug cristalele de toxine sau depunerile. Circulaţia sângelui le va trimite spre organele răspunzătoare cu eliminarea toxinelor din organism, având ca rezultat îmbunătăţirea stării organismului. Fiecare parte din corp şi fiecare organ are nevoie de oxigen, anticorpi, hormoni, şi material nutritiv. De aceea este foarte importantă o bună circulaţie a sângelui. Dacă circulaţia sângelui este lentă atunci şi vindecarea pacientului va fi mai lentă. Fiecare om poate să îşi îmbunătăţească circulaţia sângelui prin exerciţii fizice, gimnastică sau sport, astfel menţinând şi o condiţie fizică bună prin activitatea musculară făcută.
Prin lipsa activităţii muşchilor ţesuturile se fibrolizează, iar în consecinţă circulaţia sângelui este mai dificilă în acea zonă, iar mobilitatea încheieturilor de la mâini şi picioare scade, acestea devenind dureroase, creând presiune asupra terminaţiilor nervoase sau terminaţiilor vasculare. Urmările circulaţiei sangvine îngreunate sunt acumularea toxinelor în organele afectate şi un dezechilibru al întregului corp.
Reversul lipsei activităţii muşchilor este circulaţia deficitară a sângelui într-o parte a corpului, iar dacă aceasta afecţiune nu se remediază se ajunge chiar şi la distrugerea propriei structuri a organului, care nu este alimentat corespunzător. Apare şi intoxicarea organismului din cauza acumulării excesive de toxine şi neeliberarea acestora, durerile şi bolile se amplifică iar imunitatea corpului scade. Dacă aceste stări nu sunt prevenite din fază incipientă vor apărea tulburări grave ale organismului.
Este numită şi terapia piciorului. În cursul tratamentului terapeutul foloseşte mâinile lui sau instrumente specifice pentru a masa puncte de reflexe de pe piciorul pacientului. Zonele de tratament de pe picior nu sunt puncte singulare, ci zone cu o certă arie reflexă – REFLEXOTERAPIE. Când se masează laba piciorului, se presează reflexiile dintr-o zona senzitivă sau a punctelor care răspund la toate felurile de atingere, presare, durere, aceste puncte fiind terminaţii nervoase. Transmiterea se face pe următorul traseu: picior – coloana vertebrală – creier. Coloana vertebrală este conectată cu toate organele interne, iar piciorul are toate informaţiile din orice parte a organelor corpului omenesc. Prin reflexoterapie se reglează puternic reflexiile nervoase, iar organele îşi îndeplinesc rolul fiziologic.
Reflexoterapia este folosită cu succes în tratarea bolilor întregului organism şi anume:
- a sistemului digestiv (anorexie, diaree, balonare, constipaţie,disfuncţii ale colonului);
- a sistemului nervos (nevralgii, paralizii, epilepsie, dureri de cap, nevroză);
- a sistemului endocrin (hipo/hipertiroidisme, diabet, obezitate, crampe);
- a sistemului circulator (astmie, hipo/hipertensiune, anemie);
- a sistemului respirator (răceală, astm, enfizenepulmonara);
- a sistemului reproductiv/genital (menstruaţie neregulată, impotenţă, prostată, chisturi).
Reflexoterapia poate fi aplicată la toate categoriile de vârsta pentru diverse afecţiuni, netratând simptomatologia bolilor ci cauzele lor, iar marele avantaj al metodei constă în lipsa de toxicitate.