Sacroterapia

 

Sacroterapia, sau terapia prin sacru, cuprinde toate acele modalităţi de vindecare ce îşi au izvorul în tot ceea ce fiinţa umana resimte ca fiind sacru, divin şi de asemenea în tot ceea ce o ajuta să trăiască această stare de raportare, comuniune cu ceva înalt, superior, forţa dumnezeiască.

Sacroterapia a oferit dintotdeauna o viziune integrată a stării armonioase în care fiinţa umană ar trebui să trăiască. Această terapie caută resursele latente ale omului, prin credinţa, prin refacerea legăturii sale cu dumnezeirea. Vom observa faptul că, din cele mai vechi timpuri omul a căutat îndrumarea, ghidarea unei forţe supranaturale, benefice. Fiecare popor prin ideile şi credinţele sale specifice, a folosit diverse procedee de vindecare.

Sacroterapia restabileşte totodată o legătura între trup şi suflet, între starea corpului şi stările noastre interioare, psihice. Studiile din medicina modernă , precum şi analiza psihologică a stărilor, emoţiilor şi gândurilor au evidenţiat existenţa unei legături strânse între bolile de care suferă omul şi atitudinea sa mentală, spirituală.

Ca şi metode folosite în această terapie, deşi ele nu sunt regăsite mereu într-o formă sintetizată, am putea aminti rugăciunea, izolarea în rugăciune, citirea unor texte religioase, sacre, postul realizat într-o anumită stare, credinţa, dăruirea necondiţionată faţă de divin şi faţă de ceilalţi şi nu în ultimul rând iubirea plină de ardoare.

Orientarea spre sacru, călătoria interioară, înseamnă: a te trezi din punct de vedere spiritual; a renaşte la o adevărată viaţă; a dezvolta potenţialităţi proprii fiecăruia; a evolua spiritual şi nu a adormi într-un vis proiectat asupra realităţii. Această trezire din punct de vedere spiritual presupune ca fiinţa umană să devină conştientă că nu este corpul, simţurile, mintea, numele, funcţia, ci să afle cine este cu adevărat.

Noţiunea de interior nu face în nici un caz abstracţie de exterior, căci amândouă se topesc una în alta, indisociabil. Pe frontonul templului din Delphi este scris: „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întregul Univers, cu energiile şi forţele sale ascunse”, iar un aforism al înţelepciunii orientale ne învaţă: „Ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în macrocosmos), ceea ce nu este aici nu este nicăieri”.

Vom putea descoperi, în incursiunile viitoare, cum ştiinţa a confirmat de-a lungul timpului aceleaşi adevăruri pe care religiile le afirmau de mult.

Natura umană implică atât trupul cât şi sufletul şi spiritul. Aceasta înseamnă că prin tratarea sufletului se poate ajunge la tratarea corpului. Orice îmbolnăvire se datorează într-o măsură mai mică sau mai mare alterării legăturii dintre om şi Divinitate. Sacroterapia îşi propune restabilirea echilibrului prin participarea la Sfântul Duh.

Postul şi rugăciunea reprezintă două metode eficiente de înlăturare a suferinţei trupeşti şi sufleteşti. În plan fizic rugăciunea declanşează un proces de destindere prin încetinirea ritmului cardiac şi respirator, scăderea presiunii arteriale şi prin diminuarea nevoii de oxigen. La nivel mintal aduce o senzaţie de bine şi alungă stările de rău – angoasele. Prin post se renunţă la unele alimente (lactate, carne) sau unele vicii (alcool, tutun, cafea), care ajută la detoxifierea şi revitalizarea organismului – fiind un pas important spre vindecare. Trebuie acordată mare atenţie la ce alimente consumaţi în perioada postului, respectând totodată energia alimentelor (caldă, fierbinte, neutra, răcoroasa, rece).

Postul terapeutic: 1 post negru pe baza de ceaiuri, fulgi de ovăz şi orez, legume, zarzavaturi fierte şi neconservate. Este recomandat să se postească cel Putin 3 zile pe luna şi un post de 10 zile.

Să ne rugăm mai mult pentru cei pe care îi iubim şi vrem să-i îndreptăm, nu ca să fie ca noi, ci asemenea Lui Dumnezeu, că Dumnezeu a creat oamenii atât de diferiţi unii faţă de alţii, pentru că asta dă frumuseţe vieţii. Să scăpăm de obiceiul de a vrea să facem un “bine” cu orice preţ, de a dori cu orice preţ să alegem pentru celălalt ce, şi cum, trebuie să facă ceva sau să înţeleagă ceva sau să spună ceva, de a fi noi atotştiutori. Suntem limitaţi în toate şi în cunoaştere şi în înţelegere, doar Dumnezeu este Atotştiutor.

Dacă vrem să schimbăm pe cineva să o facem cu iubire, să ne rugăm pentru asta Lui Dumnezeu, că tainic lucrează Domnul în inimile tuturor. Tainic să ne rugăm şi noi şi să ne bucurăm tot tainic de rezultatul rugăciunilor noastre, că nu se poate ca rugăciunea făcută cu iubire, mai ales dacă este pentru binele altuia, să nu dea rezultate.

Nu uitaţi să mulţumiţi cât mai mult pentru toate darurile primite de la Dumnezeu, – văzute şi nevăzute, ştiute şi neştiute. Să-L lăudaţi şi să-L slăviţi pe Dumnezeu, că Mare este Puterea, Mila, Iubirea şi Desăvârşirea Sa. Slăviţi şi preamăriţi toate Puterile Cereşti şi Îngereşti. Lăudaţi-O şi Preamăriţi-O pe Maica Domnului, care este Grabnic Ajutătoare în toate. Rugaţi-vă să aveţi Înger Păzitor puternic. Aşa Dumnezeu ne va ajuta pe noi toţi! Amin!

RUGACIUNE

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
O, Doamne, iartă mulţimea cea fără de număr a păcatelor mele, curăţeşte-mă cu puterea Ta, hrăneşte-mă cu pâinea Ta, pătrunde cu suflarea Ta cea vie cămara înăbuşitoare a inimii mele şi mă voi vindeca şi voi fi viu!
AMIN !!!

TATĂL NOSTRU

partea I – apelarea spiritului

TATAL NOSTRU – (asupra eu-ului nostru, al fiecăruia) CARE EŞTI ÎN CERURI (lumea interioară, planul cauzal)
SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU (spiritul sfânt)
VIE ÎMPĂRĂŢIA TA (fiul)
FACĂ-SE VOIA TA (tatăl)
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PAMÂNT (legea corespondenţei, trecerea din cauzal în manifestări)

partea a II-a

PÂINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE, DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI (corpul fizic, alimentaţia, alimentaţia cauzală subtilă)
ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞELILE NOASTRE (cu gândul, cuvântul ,fapta şi omisiunea, ştergerea faptelor negative imprimate în documentul AKASIC)
PRECUM ŞI NOI IERTAM GREŞIŢILOR NOSTRI (nimeni nu ne iartă dacă nu ne iertam prin faptele şi gândurile noastre)
ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ (cumulul celor trei menţionat mai sus)
CI NE MÂNTUIEŞTE DE CEL RĂU (informaţie falsă şi gânduri negative).
ÎN NUMELE TATĂLUI (are în corespondenţă Legile Kybalionului: mentalismul, corespondenţa vibraţiei, polarităţii, ritmului, cauzei şi efectului, geniului)
ŞI AL FIULUI (are în corespondenţă cele şapte corpuri ce alcătuiesc fiinţa umană, dar şi legile rezonanţei şi a necesităţii)
ŞI AL SPIRITULUI SFÂNT (are în corespondenţă cele şapte planete – soare, lună, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn)

TATĂL NOSTRU CARE EŞTI ÎN CERURI – deschide glanda pituitară
SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU – deschide glanda pineala
VIE ÎMPĂRĂŢIA TA – deschide glanda tiroidă
FACĂ-SE VOIA TA – deschide timusul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PAMÂNT – glanda tiroidă
PÂINEA NOASTRĂ … – deschide gonadele
ŞI NE IARTĂ GREŞELILE NOASTRE … – deschide suprarenalele
ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ – deschide celulele Leydig
ŞI NE IZBĂVEŞTE DE CEL RĂU – deschide canalele eterice dinspre timus
CĂCI A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA ŞI PUTEREA ŞI MÂNTUIREA – deschide glandele tiroidă, pineală şi pituitară

Calea spre Armonie


„Doamne, fă ca din mâinile mele să se vadă lumea Ta,

Şi acolo unde este gelozie lasă-mă să pun Dragostea,
Acolo unde este ură lasă-mă să pun Iertarea,
Acolo unde este ceartă lasă-mă să pun Unitatea,
Acolo unde sunt erezii lasă-mă să pun Adevărul,
Acolo unde este îndoială lasă-mă să pun Credinţa,
Acolo unde este disperare lasă-mă să pun Speranţa,
Acolo unde este întuneric lasă-mă să pun Lumina,
Acolo unde este supărare lasă-mă să pun Bucurie.
Ajută-mi, Doamne,
Nu atât să caut mângâiere, cât să mângâi pe alţii,
Nu atât să caut înţelegere, cât să-i înţeleg pe alţii,
Nu atât să caut iubire, cât să iubesc.
Pentru că cel care dă, acela şi primeşte,
Cel care se uită pe sine, acela se şi regăseşte,
Cel care iartă este şi el iertat,
Cel ce moare, acela se naşte în viaţă veşnică.
Ajută-mi, Doamne,
Fă ca din mâinile mele să se vadă lumea Ta”.

Sf. Francisc din Asissi

„Iartă-mă, Doamne:
– pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut!
– pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit!
– pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit!
– pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles!
– pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat!
– pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o!
– pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o!
– pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o!
– pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o!
– pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit!
– pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi din teamă, nu am îndrăznit să păşesc!
– pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
– pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria Ta, Doamne şi a Împărăţiei Tale
Divine!
Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine,
Doamne, care eşti Compasiunea şi Iubirea infinită,
Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină!

Îţi mulţumesc, Doamne:
– pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine!
– pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
– pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea!
– pentru tot ce prin Graţia Ta am înţeles!!
– pentru lumina pe care am conştientizat-o în adâncul meu!
– pentru iertarea pe care dăruind-o, mi-a adus pace!
– pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
– pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!
– pentru viaţa mea, care e a Ta, mică parte a simfoniei existenţei!
– pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
– pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-te!
– pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
– pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale

Divine!
Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am primit, Ţie, Doamne, care eşti Compasiunea şi Iubirea infinită,
Te rog, Îţi mulţumesc, dăruindu-ŢI inima mea
AMIN!