Folosiţi varza mai ales crudă. Face cat un depozit întreg de medicamente! Modesta varză (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atât de des în oale şi farfurii şi care este celebrată în triumf de Crăciun, a fost, cândva, o plantă sălbatică, de pădure, “domesticită” în urmă cu mii de ani de către populaţiile din bazinul Mării Mediterane. În Dacia , se pare că varza a fost adusă cu trei milenii în urmă de către celţi, care o foloseau atât ca aliment, cât şi ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot în această triplă calitate era folosită şi de către medicii din Grecia şi din Roma Antică, unde varza era considerată un soi de panaceu universal. În evul mediu, ea a jucat un rol important, între altele, în descoperirea Lumii Noi, făcând posibile îndelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o cărau la bordul corăbiilor în butoaie, murată. Pe lângă hrană, ea era folosită şi ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversări ale oceanelor. Dar în ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a început să fie cercetată de oamenii de ştiinţă abia în ultimii 15 ani, când aparatura de laborator, tot mai sofisticată, a permis identificarea, în frunzele sale, a unor substanţe cu proprietăţi antitumorale, antioxidante şi antiinflamatoare excepţionale. În plus, studiile statistice realizate pe la începutul anilor ’90 au mai pus în evidenţă un lucru uimitor: populaţiile la care varza este aliment tradiţional, fiind consumată murată sau crudă în mari cantităţi, se bucura de o neobişnuită imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.
Modul de administrare al verzei. Mai multe institute de cercetare dedicate efectelor terapeutice ale verzei au ajuns la concluzia că valoarea curativă a acestei legume este strict dependentă de modul său de preparare.
Au fost identificate trei variante de administrare a verzei:
*crudă (mai exact, sub formă de salată sau de suc proaspăt)
*preparată blând (adică murată sau fiartă în abur)
*preparată vreme îndelungată (adică fie fiartă mai mult de 15 minute, fie călită la cuptor, prăjită, etc.).
Glucozinolaţii, substanţele “responsabile” în mare măsură de efectele anticancerigene ale verzei, sunt parţial distruşi de fierberea scurtă şi de procesul de fermentare prin care se obţine murarea şi sunt total distruşi prin prepararea îndelungată.
Cel mai bine sunt păstrate aceste substanţe terapeutic active în varza consumată crudă, care este cea mai eficientă formă de administrare din punct de vedere terapeutic. Cunoscând aceste lucruri, să vedem în continuare, de data aceasta detaliate, modalităţile de administrare ale acestei legume:
*Sucul de varză – se obţine foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. Varza se spală, se îndepărtează eventualele porţiuni stricate, apoi se taie în bucăţi suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcătorului, care le va mărunţi şi apoi le va centrifuga. Sucul de varza va fi consumat imediat după preparare, pentru a nu avea timp să se oxideze. De regulă, se beau câte 500 – 1000 ml de suc de varza pe zi, în cure de 21 – 60 de zile, cu pauze de 2-4 săptămâni.
*Salata de varză – spălată şi curăţată de frunzele stricate sau îmbătrânite, varza se taie mărunt cu ajutorul unui cuţit cu lama de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor şi a vitaminelor). Imediat după tăiere, se amestecă bine cu sare, cu puţin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece şi cu oţet sau lămâie, după gust. Se consumă cât de proaspătă posibil. Doza minimă indicată pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale legumei este de 300 de grame pe zi. O cură cu salată de varză poate dura oricât de mult, dar nu mai puţin de patru săptămâni.
*Varza fiartă – în abur este un mod de preparare termică foarte comod, rapid şi care, conform studiilor, păstrează vitaminele şi enzimele verzei în proporţie mare. De regulă, în 10 – 15 minute, varza tăiată felii este fiartă cu acest dispozitiv şi, în plus, păstrează gustul originar şi poate fi consumată fără o altă gătire, doar combinând-o cu ulei, cu sare şi cu alte legume fierte tot îin abur (morcov, pătrunjel, ţelină, dovlecei, etc.).
*Varza călită (la cuptor) – am luat-o în considerare în acest context doar pentru a sublinia faptul că, preparată astfel, varza nu mai are practic nici un fel de valoare terapeutica. Din cauza deteriorării principiilor sale active, în urma expunerii îndelungate la temperaturi ridicate, ea îşi pierde bogăţia de vitamine, de enzime, de pigmenţi cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele şi mineralele pe care le conţine devin mai dificil de asimilat de către organism.
*Varza murată – păstrează doar parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare ale legumei proaspete, în schimb, are conţinutul de minerale, de fibre alimentare intact şi, important, are substanţe care ajută la îmbunătăţirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (la fel ca şi castraveţii muraţi) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv că ne ajuta digestia şi metabolismul. Studii statistice recente mai arată că la populaţiile care consumă multă varză murată (în Polonia, în anumite regiuni ale Germaniei şi ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vitaminele şi antioxidanţii din varză se păstrează într-un procent semnificativ în urma murării.
*Cataplasma cu varză – este foarte simplu de aplicat: foile de varză se zdrobesc pe o planşetă de lemn şi apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi înfăşurate cu un tifon subţire, aşa încât să nu cadă. În general, o aplicaţie externă cu varză se face vreme de 2 – 4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se usuce la aer.
Boli prevenite cu ajutorul verzei:
*Hepatita, bolile de ficat în general – o substanţă conţinută de către varză, sulforafanul, stimulează puternic producerea în organism a unor enzime care joacă rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varză s-a dovedit a preveni procesele de distrucţie celulară la nivelul ficatului, sub acţiunea factorilor infecţioşi sau a celor chimici. Pentru a obţine aceste rezultate, se recomandă consumul verzei crude, sub forma de salată, de măcar 3 ori pe săptămâna.
*Boala canceroasă – în ultimii douăzeci de ani au fost efectuate nu mai puţin de 94 de studii care au arătat că varza consumată crudă, murată sau gătită rapid are efecte antitumorale şi anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor îmbătrânite), reglează acţiunea hormonilor steroidieni în organism (implicaţi în apariţia a numeroase forme de cancer), reglează ritmul de diviziune celulară, induc o creştere a producţiei enzimelor responsabile de inactivarea şi de eliminarea celulelor maligne. Trei – cinci zile pe săptămâna, în care consumăm câte 200 de grame de salată de varză, ne pot salva viaţa, punându-ne la adăpost de o incredibilă multitudine de forme de cancer, despre care vom vorbi detaliat în cele ce urmează.
1. Cancerul vezicii urinare – sunt diagnosticate la nivel mondial, în medie, câte 336.000 de noi cazuri în fiecare an, afectând de trei ori mai mulţi bărbaţi decât femei. Conform cercetărilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, în paralel cu cazurile a 708 persoane sănătoase din aceeaşi grupă de vârstă şi de aceeaşi rasă, consumul de varză reduce puternic incidenţa acestei boli. La persoanele care consumă de mai multe ori pe săptămâna varză crudă (dar şi alte legume înrudite, cum ar fi varza roşie sau broccoli) incidenţa cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mică.
2. Cancerul de prostată – o cercetare făcută în Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arată că persoanele care consumă, la măcar o treime din mese, legume în stare crudă, au cu 35% mai mari şanse să nu facă această boală. Interesant este că la cei care consumă, la măcar o treime din mese, în mod special varză crudă şi legume înrudite (broccoli, varză roşie), riscul de a face cancer la prostată scade cu 44%.
3. Cancerul la sân – nu avem spaţiu pentru a rezuma în acest articol toate studiile făcute despre efectele de prevenţie ale consumului de varză în neoplasmul mamar (în Singapore, China, Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arată că femeile care consumă varză sau varză murată se bucură într-o proporţie foarte ridicată de imunitate faţă de cancerul la sân. Conform cercetărilor, cea mai ridicată rată a imunităţii o au femeile care au consumat varză, încă de la vârsta de 12 – 13 ani, măcar o dată la 2 – 3 zile. În multe regiuni din Polonia, de pildă, unde datorită obiceiurilor culinare, o femeie consumă încă din adolescenţă, anual, în medie, 25 – 30 kg de varză, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decât în celelalte zone ale lumii. Mai multe studii de medicină experimentală arată că tratamentele cu compuşii pe bază sulf prezenţi în varză determină remisia tumorilor maligne mamare, într-un procentaj de cel puţin 40%. Ca adjuvant contra acestei afecţiuni, se recomandă consumul zilnic de salată proaspătă de varză la măcar o masă. Suplimentar, se ţin cure de câte 4 săptămâni, în care se consumă câte un pahar (200 ml) de suc de varză, dimineaţa şi seara.
4. Cancerul de colon si de rect – într-un studiu-gigant făcut în Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, în raport cu obiceiurile alimentare, de la o sută de mii de persoane, pe o perioadă de timp de şase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat în anul 2000, la persoanele care consumă zilnic vegetale crude se înregistrează cu 25% mai puţine cazuri de cancer cu această localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilecţie legume din familia cruciferelor, adică varză, varză roşie, conopidă şi broccoli, incidenţa cancerului de colon şi de rect este cu 49% mai redusă, fiind practic de două ori mai protejaţi de această teribilă afecţiune.
5. Cancerul pulmonar – la Lyon, în Franţa, există o instituţie multinaţională, “Agency for Research on Cancer”, care a publicat în 29 octombrie 2005 un studiu privind influenţa consumului verzei şi a legumelor înrudite cu ea (în special varza roşie şi conopida) în incidenţa cancerului pulmonar. Comunicarea a avut la bază studiul a 2.141 de cazuri de cancer pulmonar, diagnosticat în Republica Cehă, în România, în Ungaria, în Federaţia Rusă, în Polonia şi în Slovacia. Modul de a se alimenta şi caracteristicile genetice ale celor peste două mii de bolnavi investigaţi au fost comparate cu cele ale unor persoane sănătoase din aceleaşi ţări. S-a dovedit că varza crudă şi legumele înrudite cu ea reduc cu 37% riscul de apariţie a cancerului pulmonar. Prin studii similare făcute în China, s-a arătat că şi fumătorii sau foştii fumători beneficiază de aceleaşi extraordinare efecte pozitive ale consumului de varză.
6. Cataracta – salata de varză cu ulei de măsline este o excelentă sursă de vitamina C şi de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant şi, între altele, stopează procesul de producere al cataractei. Aşadar, pentru profilaxia acestei afecţiuni, se recomandă consumul, măcar de trei ori pe săptămână, al verzei proaspete, câte 200 de grame minimum, sub formă de salată.
Tratamente interne:
*Ulcer gastric – studii făcute de mai multe echipe de medici arată că o cură cu suc proaspăt de varză, din care se bea câte un litru pe zi, vindecă spectaculos această afecţiune, într-o proporţie de 35 – 47%. Şi aceasta, într-un timp uluitor de scurt – sub două săptămâni. Alt studiu, al doctorului american George Cheney, se intitulează chiar: “Vindecarea rapidă a ulcerului peptic la pacienţii care consumă suc de varză”. Se face o cură de 10 zile, timp în care se consumă câte un litru de suc proaspăt, în 2 – 3 reprize, pe parcursul unei zile. Efectele vindecătoare se datorează în principal unui aminoacid conţinut de către varză (glutamina), care stimulează refacerea, creşterea şi dezvoltarea normală a celulelor ce alcătuiesc ţesutul protector care “căptuşeşte” stomacul şi intestinul subţire.
*Polipi intestinali – studii făcute în Statele Unite de către doi cercetători, Ernest Mario şi Ah-Ng Tony Kong, arată că sulforafanul conţinut de varză inhibă dezvoltarea polipilor intestinali şi chiar provoacă remisia acestora. Se recomandă varza sub forma de salată, din care se consumă câte 300 de grame zilnic, în cure de 3 luni, urmate de o lună de pauză.
*Cancer uterin – un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin în stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varză, care conţine o substanţă denumită I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). După 12 săptămâni de administrare analizele au arătat că la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au dispărut, neoplasmul înregistrând remisie completă. Prin comparaţie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a înregistrat remisia cancerului. Contra acestei afecţiuni se recomandă o cură de 3-4 luni, timp în care se consumă suc foarte proaspăt de varză, din care se beau 600 – 800 ml pe zi.
*Obezitate – în Statele Unite şi, mai nou, în Europa, curele de slăbire pe bază de varză fac adevărate furori. Cea mai populară este de departe cura cu supă de varză, cu care se obţin cele mai rapide scăderi în greutate şi pe care… nu v-o recomandăm. De ce? Pentru că hrănitul exclusiv cu varză fiartă şi, eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortură ineficientă pe termen lung. În schimb, consumul zilnic, măcar la prânz şi la cină, a câte 200 – 300 de grame de salată de varză crudă, poate face minuni în reglarea ponderală, e drept, pe termen lung. Varza este foarte bogată în fibre alimentare, are puţine calorii, multe vitamine şi minerale, ajutându-ne să slăbim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3 – 4 zile pe săptămână această salată în cantităţi mari are şi alte avantaje: reduce cantitatea de hrană consumată la fiecare masă, curăţă organismul de toxine, ne ajută în regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare şi a stilului de viaţă, cheia reglării greutăţii corporale.
*Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroză – cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Hawaii, Statele Unite, au evidenţiat faptul că unii compuşi din varză împiedică transportul colesterolului cu densitate redusă (forma periculoasă a acestuia), către vasele de sânge şi către ţesuturi. De asemenea, varza împiedică formarea plăcilor de aterom şi sclerozarea pereţilor arterelor. Se recomandă consumul de varză sub formă de salată, câte 300 de grame zilnic, vreme de măcar trei zile pe săptămână.
*Constipaţie – cel mai simplu tratament este consumul de varză murată, măcar 200 de grame pe zi. În varza murată se găsesc aşa-numitele “bacterii prietenoase”, care combat constipaţia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murată este bogată în fibre alimentare, de unde şi efectul ei de “mătură” a colonului, din care extrage prin absorbţie toate reziduurile şi apoi ajută la eliminarea lor promptă.
*Surmenaj fizic şi intelectual – consumul de varză crudă sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular şi pentru sistemul nervos. Bogată în vitamine şi în minerale, conţinând substanţe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifică procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen şsi anti-oboseală. Se ţin cure de trei săptămâni, timp în care se consumă la prânz şi la masa de seară câte o farfurie (125 de grame) de salată de varză. Acest tratament este foarte bun adjuvant şi contra depresiei psihice.
*Menopauză – studii preliminare arată că un consum săptămânal de varză crudă (200 de grame pe zi, vreme de măcar 4 săptămâni) îmbunătăţeşte secreţia hormonului estrogen şi, important, reglează răspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai târzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de început ale acesteia (bufeuri, transpiraţie, nervozitate, etc.), prevenirea şi combaterea unor afecţiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian şi uterin.
*Infecţii respiratorii – varza este mai bogată în vitamina C decât portocalele, are puţine calorii şi multe substanţe cu efect antioxidant, conţine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomandă în mod special ca remediu pentru întărirea imunităţii. Se administrează proaspătă, sub formă de salată, cate 300 – 400 de grame pe zi, la bolnavii cu infecţii respiratorii, pentru a susţine şi pentru a grăbi procesul vindecării. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomandă şi varza murată, pentru restabilirea florei tubului digestiv şi pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.
Tratamente externe:
*Arsuri de gravitate mică şi medie – se fac spălaturi şi se pun comprese vreme de 15 minute, câte 2 – 3 pe zi, cu suc proaspăt de varză. Are efect antiinfecţios, ajută la o vindecare mai rapidă şi estetică, previne formarea cicatricelor cheloide.
*Răni care se vindecă greu – se pun zilnic comprese cu suc de varză, care se ţin vreme de o oră, după care se lasă zona tratată să se usuce la aer încă o oră. Studiile arată că prin mecanisme încă prea puţin cunoscute (se presupune că varza conţine substanţe stimulatoare ale creşterii anumitor ţesuturi), procesul de vindecare al rănilor este mult accelerat, scade riscul de infecţie, semnele care rămân după vindecare sunt mult mai puţin vizibile.
*Eczeme infecţioase, infecţii fungice – frunzele de varză proaspăt zdrobite cu ciocanul pentru şniţele se pun pe zona afectată, apoi se aplică deasupra un nailon, care se fixează cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasă să acţioneze vreme de 4 ore pe zi, după care zona tratata se lasă să se zvânte la aer, măcar 45 de minute. Aplicaţia se face până la vindecare. Compuşii pe baza de sulf din frunzele de varză au o puternica acţiune antiseptică asupra bacteriilor şi a ciupercilor parazite.
*Cancer de piele – se pune zilnic şi se ţine vreme de 4 – 6 ore pe zona afectată o cataplasmă din frunze de varză, identică cu cea prezentată anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular şi spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care dă rezultate acolo unde cele mai savante şi invazive metode de tratament dau greş.
*Entorsă, luxaţii – se pun pe zona afectată frunze de varză bine zdrobite (cu ciocanul pentru şniţele) şi se leagă cu o faşă. Aplicaţia se face vreme de 4 ore pe zi. În primele două zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei şi pungi cu cuburi de gheaţă. Practica arată că datorită acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurtează, durerile sunt atenuate, în multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formează sunt mult mai mici.
*Dureri reumatice – pe zona afectată, se pun dimineaţa şi, eventual, seara, frunze de varză bine zdrobite. Se ţin minimum două ore. Intern, se consuma câte 1 – 2 pahare de suc proaspăt de varză pe zi, în cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauză. Tratamentul extern şi intern cu varză proaspătă are efect antiinflamator articular, încetineşte sau chiar stopează procesele degenerative, ajută la recâştigarea mobilităţii articulare.
FRUMUSEŢE
*Ten încărcat – se şterge vreme de cinci minute, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, pielea de pe obraji şi de pe gât, cu un tampon bine înmuiat, din când în când, în suc proaspăt de varză. Această aplicaţie are un excelent efect de curăţare a pielii, previne tulburările de pigmentare, dă un plus de strălucire tenului astfel tratat.
*Piele îmbătrânită – bogată în vitamina A şi în vitamine din complexul B, conţinând substanţe care îmbunătăţesc irigaţia cu sânge a pielii, având efect de curăţare profundă a tenului, sucul de varză este unul din secretele saloanelor de cosmetică care obţin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspăt de varză, care se ţin vreme de 10 – 15 minute, după care se îndepărtează şi se lasă pielea să se usuce la aer alte 15 minute. În final se aplică o crema hidratantă.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu varză: toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse ale tratamentului cu varză sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici abdominale, în cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varză li se recomandă consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme. Varza va fi consumată cu prudenţă, la început în cantităţi foarte mici, de persoanele care suferă de colită de fermentaţie, care s-ar putea să nu suporte varza crudă ori pe cea murată, ci doar pe cea fiartă. Persoanele cu hiper şi hipotiroidie vor consuma, de asemenea, cu prudenţă varza, consumând-o la început în cantităţi mici.
VARZA ROŞIE
Este, practic, aceeaşi specie ca şi varza albă, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de înfăţişare, între varza roşie şi cea alba mai sunt însă şi alte diferenţe, invizibile cu ochiul liber, dar extrem de importante. De pildă, spuneam despre varza albă că are un conţinut de vitamina C mai mare decât portocalele. Ei bine, varza roşie conţine de până la… 6 – 8 ori mai multă vitamina C decât surata ei albă, fiind un adevărat concentrat din această vitamină. Apoi, pigmenţii care dau culoarea roşie acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Aşadar, ţinând cont că modalităţile de preparare ale verzei roşii sunt perfect identice cu cele prezentate la cea albă, să vedem în continuare câteva recomandări terapeutice extrem de importante:
*Alzheimer – antocianii, adică pigmenţii roşii din această varietate de varză, fac adevărate miracole în prevenirea şi în combaterea degenerării celulelor din sistemul nervos central. Se administrează salată proaspătă, câte 300 de grame pe zi, în cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Încă nu se ştiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varză roşie de a restabili funcţiile cerebrale alterate de Alzheimer, însă efectul de prevenire şi de încetinire sau chiar de blocare a evoluţiei bolii cu ajutorul verzei roşii este cert.
*Febra – se administrează salată de varză (150 de grame) sau sucul de varză (100 ml) de 2 – 3 ori pe zi. Conţinutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajută inima şi sistemul cardiovascular să reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizează acţiunea sistemului imunitar, care este principalul “beneficiar” al acceselor de febra.
*Alergia – este prevenită de o cură cu salată de varză roşie crudă (ori chiar murată) pe timpul iernii. Se consumă 200 – 300 de grame zilnic, pe o perioadă de timp de 3 luni, urmată de alte 3 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Bogăţia de vitamina C şi de antioxidanţi din această legumă ajută la reglarea reacţiei sistemului imunitar.