Nu cred că există om să nu-şi dorească prosperitate, succes – indiferent ce formă iau acestea. Unii doresc succes social, alţii în tratamentul urmat, alţii în iubire sau afaceri, iar unii vor să aibă succes în… efortul de-a fi lăsaţi în pace. Pentru unii succes înseamnă să traverseze situaţii neobişnuite ca nişte zei olimpieni. Alţii trăiesc succesul dacă li se susţine adevărul şi li se dă dreptate. Unii îşi reprezintă succesul în premii, alţii în aplauze, unii într-o cină romantică sau o masă copioasă, alţii cunosc succesul când îşi permit o pereche de pantofi noi. Dar fie că e vorba de recunoaştere socială sau de propria satisfacţie, cu toţii ne dorim reuşita în direcţia în care ne depunem eforturile.
Dar ….deşi ne dorim succesul, unii dintre noi cu disperare, totuşi cei mai mulţi nu facem altceva decât sa-l alungăm de lângă noi, zi de zi. Pentru că nu ştim să ne relaţionăm cu SUCCESUL, fiind sabotorii propriului nostru succes. A te relaţiona cu tot ce înseamnă PROSPERITATE, REUŞITĂ, REALIZARE, înseamnă să le recunoşti prezenţa oriunde şi la oricine le întâlneşti.
Profeţirea propriului succes
Când cineva ne împărtăşeşte vestea succesului său, cel mai frumos dar pe care i-l putem face este să ne bucuram sincer pentru succesul său.
Dar momentul este o ocazie formidabilă şi pentru noi de a ne conecta sufleteşte la forţa universală ce a permis materializarea acelei reuşite. Prin bucuria pe care o simţim pentru realizarea celuilalt, vom atrage o energie a succesului în viaţa noastră. Această deschidere a sufletului, acceptare şi empatie, ne pune în rezonanţă cu întreg Belşugul Universului.
Virtutea de a ne bucura sincer pentru alţii ne profeţeşte viitoarea reuşită, ne deschide căile vieţii, ne arată soluţiile sau greşelile de evitat. Bucuria ne pregăteşte inima să intre în rezonanţă cu tot ceea ce noi numim Succes. Şi să aducă în viaţa noastră reuşita pe care ne-o dorim. Iar dacă ceea ce ne dorim nu este potrivit sau benefic pentru noi (pentru că, poate, încă nu ştim ce este cu adevărat benefic pentru noi), sentimentul sincer şi inocent de bucurie va atrage ceva mai bun decât ceea ce ne dorim.
Cu alte cuvinte, bunătatea inimii noastre se va cupla la Succesul rezervat pentru noi şi nu la cel închipuit de noi. Dar ca lucrurile să funcţioneze trebuie să ne scoatem din minte orice raţionare contabilicească şi să facem lucrurile din inimă.
Când ne bucurăm sincer de orice realizare a unui semen ne punem în rezonanţă cu bucuria succesului în sine, cu esenţa a tot ce numim realizare şi împlinire. Şi ne apropiem un pic mai mult de ele.
Am putea considera ca un semn bun fiecare ocazie când cineva ne alege pentru a se lauda cu reuşita sa.
Invidia – deconectarea de la prosperitate şi succes
Invidia nu face decât să ne îndepărteze de prosperitate. Ea dovedeşte incapacitatea noastră de a recunoaşte bogăţia şi succesul acolo unde apar. Incapacitatea de le primi cu bucurie în realitatea în care trăim chiar dacă nu sunt în posesia noastră. Chiar dacă nu le avem noi, direct, faptul că auzim despre ele este un semnal că materializarea lor se apropie de noi. Trebuie doar să nu le alungam prin invidii, competiţie, neîncredere, lăcomie sau circumspecţie.
Când atragem invidioşi, deşi nu ne dăm seama pentru ce ne-ar putea invidia unii, este semn că avem o relaţie defectuoasă cu ceea ce numim reuşită. Fie că am atins-o sau nu, superioritatea pe care o afişam atrage atenţia asupra puţinului sau multului nostru.
Aşadar, relaţia noastră cu succesul nu se stabileşte corect atunci când:
- fie în secret ne dorim şi râvnim mai mult decât avem şi nu ne simţim bogaţi cu ce avem;
- fie ne consideram superiori celorlalţi pe care îi considerăm lipsiţi de succes.
În ambele cazuri, ideea de lipsă şi neajuns se strecoară în inima şi mintea noastră (nu avem noi sau nu au alţii destul). Iar acest gol poate atrage (prin invidia trezită în alţii) o pagubă sau o nereuşita viitoare. Orice gând sau emoţie legate de neajunsuri, nemulţumiri sau lipsă vor atrage mai departe noi motive de a fi nemulţumiţi şi nefericiţi.
Pizma arată neputinţa de a te relaţiona cu propria prosperitate, cu propria abundenţă şi cu propriul succes – acelea rezervate pentru tine în această existenţă. Şi atunci le râvneşti pe ale altuia. E de două ori sărac cel ce face asta – o dată pentru că se consideră lipsit şi a doua oară pentru credinţa că nici in viitor nu poate atinge propria ABUNDENŢĂ.
Sărăcia sufletească atrage sărăcie materială prin pierderi de tot felul şi lipsa de spor.
Critica adusă succesului altora – cimitirul propriei noastre reuşite
Este foarte adevărat, nu toate succesele sunt onorante. Unii obţin banii trădând, alţii întorcând spatele prietenilor, alţii îmbrâncind, altora li se întâmplă să reuşească aparent fără să merite. Sunt tot felul de reuşite, unele admirabile, altele explicabile, unele condamnabile, altele absurde. Explicaţia este simplă: au succes, chiar şi prin metode ilicite, oamenii centraţi pe dorinţa lor care păstrează o anumită inocenţă în suflet sau nu îşi dau seama de dimensiunea reală a faptelor lor. În momentul în care realizează ce au făcut (regret, căinţă, blamare, dezgust, etc.), succesul dispare.
Alţii sunt de-a dreptul malefici şi tot înregistrează succes – nu cred că cineva vrea cu adevărat un astfel de succes. Energia negativă degajată de astfel de acumulări se întoarce asupra individului, asupra neamului său, chiar pe generaţii (plata vine, indiscutabil, pe o cale sau alta).
Când ne întâlnim cu succesul/bogăţia altuia trebuie să le onorăm (mai puţin ultima categorie amintită, unde e bine să ne abţinem de la orice fel de sentimente sau reacţii). Nu pe „posesorul” lor, neapărat. A condamna bogăţia din viaţa altui om ne trezeşte invidia, inacceptarea, bucuria de a condamna şi de a minimaliza o persoana, de a anihila o strădanie.
Discutabile sunt metodele înavuţirii, dar ABUNDENTA în sine nu este decât energie materializată, ce are un caracter impersonal.
Când condamnăm succesul cuiva (popularitatea sa, averea sa, vitalitatea, fizicul său, etc.) nu vedem omul în profunzime. Iar reuşita lui suntem tentaţi să o percepem ca fiind obţinută în detrimentul nostru. Dar nimeni nu poate fura succesul altcuiva. Aşa cum nimeni nu moare în locul altcuiva. Fiecare are propriul său destin şi propriul său culoar de afirmare şi reuşită.
Fiecare are propriul tezaur, propria abundenţă şi propriul succes de descoperit. Ni s-au pus în leagăn. Pe acestea le vrem materializate. Cum?
- Învingându-ne frica de eşec. Aceasta poate fi de multe ori atât de copleşitoare încât nici nu mai iniţiem vreo acţiune, pur şi simplu renunţăm înainte de a începe, sau ne dezumflăm pe parcurs, ne lăsăm copleşiţi, spunându-ne „oricum, n-ar fi ieşit nimic”.
- Apoi, chiar dacă sună straniu, învingându-ne frica de succes – aceasta apare când înţelegem/intuim că un succes viitor ne-ar scoate din comoditatea noastră zilnică şi ne-ar obliga să ne asumam un statut care presupune responsabilităţi mai mari.
Succesul obţinut ilicit de către alţii ne creează iluzia că ni se fură accesul la propria avere. Dar nimeni nu poate să obţină ceva de la noi decât daca ne dam cumva la o parte, dacă cedăm din dreptul nostru sau dacă nu ne recunoaştem puterea de a poseda ce avem. Pierdem sau ni se fură abundenţa dacă ne întreţinem frica, invidia, furia, ura, duşmănia, lăcomia, zgârcenia, posedarea vlăguită, neasumarea bogăţiei.
Chiar dacă în viaţă unii par să ia averile/drepturile altora, în plan energetic lucrurile stau altfel. Acele averi fie nu sunt corect deţinute, fie nu aparţin de drept divin posesorului, fie nu sunt onorate şi păstrate cu putere şi demnitate de către posesor. Aţi întâlnit vreodată persoane care se simţeau vinovate pentru prosperitatea lor când întâlneau oameni suferinzi sau nevoiaşi? Ei bine, aceştia începeau să-şi slăbească legăturile cu propria sănătate, cu propriul confort, cu propria iubire, cu propriile relaţii, cu propriul succes social.
A ajuta şi a simţi compasiune este absolut onorant. Dar căinarea altora şi mila pot genera o uşoară jenă vizavi de posesiuni, apoi chiar vinovăţie, ca în final să se creeze subconştient o nevoie imperioasă de echilibrare, atrăgând astfel o pierdere compensatorie. Moralitatea este salvată, vinovăţia este vindecată! A nu se înţelege de aici că trebuie să fim superiori, insensibili, sfidători, indiferenţi, condescendenţi sau jignitori cu situaţia altora. Asta ar însemna să judecăm şi să respingem lipsurile altora, adică să ne relaţionam cu lipsurile (prin dezgust sau teamă) şi deci să le atragem mai târziu în propria viaţă – conform legii rezonanţei: rezonezi cu lucrul la care te gândeşti, indiferent dacă termenii sunt pozitivi sau negativi.
Lucrurile apar în viaţa noastră dacă le strigam pe nume, dacă le pomenim. Nu contează că o facem cu dragoste sau dezaprobare. Numele este rostit – legătura a fost creată! De aceea e bine să pomenim mai puţin eşecurile şi aspectele care ne displac în viaţă şi să pomenim mai des succesele. Să ne fixăm atenţia şi iubirea mai mult pe ce vrem să obţinem ori să creştem în viaţa noastră şi mai puţin pe ce vrem să respingem.
Gândiţi-vă la un lucru: de fiecare dată când respingem ceva sau folosim o negaţie este pentru că vrem contrariul. Nu e mai bine atunci să ne dorim direct acel lucru şi să folosim afirmaţii şi fraze constructive?
Inima ştie unde este succesul!
Pentru a obţine în viaţa noastră lucrul dorit, trebuie să ne creăm o legătura intimă, energetică, chiar spirituală, cu lucrul pe care vrem să-l atragem în viaţa noastră. Trebuie să-i creăm loc, să-i dăm un spaţiu în viaţa noastră. Să ne pregătim inima să-l primească deschis. Într-un fel, să îi creăm o matrice energetică pentru a se putea materializa. Succesul şi Abundenţa trebuie să existe mai întâi în inima noastră pentru a se putea materializa în viaţa noastră. Şi când ele există în inimă ne vom putea bucura pentru oricine deja le are în viaţa lui.
Dacă ne dorim sănătate va trebui să o simţim mai întâi peste tot pe unde ne duc paşii şi viaţa. Să o identificăm şi să relaţionăm cu ea. Să ne bucurăm de fiecare dată când o recunoaştem în viaţa cuiva şi să o invocăm când vedem strădania unui semen de a o atinge. Să o recunoaştem în fiecare aliment pe care îl consumăm – gândindu-ne la ea şi mulţumind hranei pentru energia vitală pe care o conţine (în măsura în care conţine – depinde de noi ce hrană alegem să ne punem pe masă).
Dacă ne dorim bani să ne bucuram de fiecare dată când îi vedem sau îi atingem, de fiecare dată când cineva ne pomeneşte de prosperitatea sa. Nu ca şi când ar fi a noastră sau am tânji-o pentru noi. E imposibil să ai bunul altuia când Universul ţi-a rezervat propria ta bogăţie (cei care îşi însuşesc cu adevărat bunul altuia cedează fără să ştie ceva dintr-un bun al lor: sănătate, iubire, apreciere, familie, etc.).
Dacă ne dorim prietenie sinceră o vom recunoaşte şi ne vom bucura pentru ea de fiecare dată când o vom întâlni în viaţa cuiva. O vom cultiva în jurul nostru, pregătindu-ne sufletul pentru ea.
Dacă ne dorim iubire ne vom bucura pentru dragostea unor apropiaţi. Nu vom tânji după iubirea altora, nici nu vom judeca felul în care alţii au obţinut-o, ci vom căuta să cerem vieţii propria noastră iubire, aceea pentru care inima noastră e pregătita.
Dacă ne dorim copii ne vom bucura să-i întâlnim oriunde viaţa ne va aduce în preajma lor. Bucurându-ne pentru cei care îi au, încurajându-i pe cei care se pregătesc să fie părinţi, felicitându-i pe cei care i-au crescut.
Dacă ne dorim succes profesional ne vom bucura pentru succesul altora şi vom dori succes celor ce vor să se afirme, însoţindu-i cu gândurile noastre bune, dându-le încredere, energie şi curaj.
Dacă ne dorim abundenţă atunci să o recunoaştem şi să o onorăm cu bucurie oriunde şi la oricine o întâlnim.
Concluzie
Orice ne dorim să obţinem trebuie să trăim mai întâi în inimă.
Să relaţionam cu ceea ce dorim să avem intrând în rezonanţă oricând şi cu orice prilej cu acel lucru.
Să ne bucurăm când alţii au ceea ce noi ne dorim – e semn că se apropie şi de noi propria noastră realizare şi împlinire.
Să mulţumim Vieţii pentru nesfârşita sa ABUNDENŢĂ din care ne putem servi oricând.
ARTICOL PRELUAT