Vârsta astrală este o informaţie supraevaluată în cultura populară şi este utilizată mai degrabă la alimentarea orgoliilor decât ca reper în terapie sau ca element ajutător în evoluţia spirituală.
Şi, aşa cum se întâmplă de obicei, se evită definirea termenului, preferându-se o abordare umorală. Sunt de analizat două elemente: a cui vârstă astrală o măsurăm şi care este momentul de la care începem să contabilizăm scurgerea timpului.
În plus, nici această scurgere a timpului nu a fost, ca reper, uniformă de la momentul creaţiei, dar pe moment asta nu influenţează discuţia pentru că toţi suntem prinşi în acelaşi sistem şi ne interesează, nu-i aşa, raportul între noi…Încă de la începuturile vieţii, după moartea organismului, oricât de simplu era el, informaţia a fost păstrată de la o generaţie la alta într-o dimensiune superioară şi a fost perfecţionată prin adăugarea ei la noile organisme apărute prin diversele tehnici testate de natură, de la înmulţirea asexuată la cea sexuată.
Informaţia stocată în dimensiunea superioară este precursoarea sinelui superior, aşa cum îl cunoaştem astăzi, iar această informaţie, acest sine, a evoluat continuu de la organismele unicelulare la om, aşa că, dintr-un punct de vedere, vârsta astrală poate fi considerată aceea de la primul moment în care acest sine a fost păstrat într-o dimensiune superioară. 
Deci vârsta astrală ar fi aceea de la prima manifestare a noastră ca fiinţe vii. Dar SK-ul cu structură asemănătoare celui pe care-l avem noi a apărut, cel puţin pe Terra, de la trilobiţi, acum circa 500-600 milioane de ani. La un moment dat, au apărut primele elemente ale conştiinţei.
A apărut, ca element de control al progresului, ceea ce numim, în mod popular, karma. Acum circa 250 milioane de ani…Din diverse motive, poate cel mai important fiind cel al creşterii complexităţii universului şi a lumii vii, viaţa a migrat prin univers de la o planetă la alta, producând salturi considerabile în apariţia şi evoluţia vieţii pe planetele colonizate. Deci este posibilă o vârstă astrală mai mare decât aceea discutată mai sus, posibilă doar pe această planetă.
Sunt câteva concluzii posibile:
reperul de 4 mld. ani al vârstei astrale anunţat a fi garanţia evoluţiei unei persoane doar pe Terra nu are nici o acoperire (iar dacă ne referim la civilizaţii vechi, dispărute, ele fie se încadrează în cei 250 de milioane de ani, fie au reprezentat valuri migratoare pe care, la un moment dat, şi planeta noastră le-a trimis în univers);
la măsurare trebuie să decidem ce vârstă astrală ne interesează, aceea a viului, sau aceea a conştiinţei dintr-o persoană;
s-ar putea rafina această investigaţie până la a măsura timpul scurs de când omul respectiv este om…
Dar, deoarece implicaţiile karmice sunt cele care au consecinţe asupra vieţii unei persoane, poate că important este momentul apariţiei conştiinţei rudimentare. Încercaţi să evaluaţi acum consecinţele vârstei astrale funcţie de elementele prezentate pentru a vedea ce semnificaţie poate avea. Introduceţi în ecuaţie şi gradul de complexitate al scânteii vieţii, al sufletului (şi nu uitaţi că nu ne aflăm în vârful piramidei, undeva în univers există organisme superioare nouă!). Încercaţi să consideraţi în evaluare vârsta astrală în acelaşi mod în care consideraţi vârsta unei persoane în această viaţă.
Ţineţi cont de faptul că atingerea unui nivel de evoluţie pe o planetă, care garantează rezolvarea karmei, învăţarea lecţiilor, s-ar putea să nu fie suficient pe o altă planetă, iar ceea ce numim azi fiinţe evoluate, care nu mai vin la întrupare, sau maeştri ascendenţi, s-ar putea în alt context să fie obligate să revină în materie, pentru lecţii noi în cicluri superioare. Poate că unii dintre voi au fost maeştri ascendenţi undeva în acest univers, iar acum se află din nou la şcoala vieţii în materie…
Sursa : Domnul Vlad T. Popescu – https://www.meditative.arts.ro/wordpress/
